
Slujba de pomenire a părintelui Arsenie Papacioc a adunat laolaltă sute de credincioși care l-au cunoscut, l-au iubit și nu l-au uitat pe ”duhovnicul de la Marea Neagră”.
Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Teodosie a săvârșit slujba parastasului, la sfârșitul căreia, cu multă emoție, a rostit un cuvânt despre ceea ce a însemnat părintele Arsenie Papacioc pentru țara noastră, pentru Dobrogea și pentru Înalt Preasfinția Sa.
”Părintele Arsenie nu a scris tratate de teologie, dar a fost un teolog”, a conchis Înalt Preasfinția Sa, prin cuvântul său plin de har, care a pătruns cu putere sufletele celor cărora le-a vorbit. Părintele Arsenie avea întotdeauna răspuns la orice întrebare, iar răspunsul era ”atât de concis și de complet, încât orice s-ar mai fi adăugat la el ar fi fost vorbe goale”.
”Părintele Arsenie Papacioc este mai viu decât noi toți”, a rostit în încheiere Înalt Preasfințitul Teodosie; sufletul său s-a răsădit în Ceruri asemenea unui răsad care este replantat în câmpul întins, unde crește și dă roadă, alături de ceilalți mari duhovnici ai neamului nostru.
Sâmbătă, 19 iulie, la data împlinirii a trei ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui nostru Arsenie Papacioc, va avea loc slujba parastasului, săvârșită de Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Teodosie al Tomisului.
Sfânta Liturghie va începe la ora 9,30, iar slujba parastasului la ora 11,30.
Sfantul altar al noii biserici este acum împodobit cu chipurile sfinților si scenele care se pictează conform canoanelor în această parte a bisericii – cea mai importantă – unde se săvârșește jertfa cea fără de sânge în sfânta Liturghie.
Bolta absidei este dominată de imaginea Maicii Domnului cu mâinile înălțate în rugăciune, care în iconografia bizantină poartă numele de ”Oranta”. Urmează scene reprezentând Pogorârea Sfântului Duh și Înălțarea Domnului, toate acestea alcătuind o reprezentare a Cerului, de unde, după înălțarea Domnului s-a pogorât asupra Sfinților Apostoli și a lumii întregi Duhul Sfânt și unde Maica Domnului se roagă pururea Fiului Ei pentru mântuirea oamenilor.
Mai jos urmează scena ”Împărtășirii Apostolilor” iar pe pereții laterali sunt reprezentate ”Spălarea picioarelor ucenicilor” și ”Cina cea de taină”, pe latura de nord, și ”Nașterea Maicii Domnului” și ”Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, pe latura de sud.
În registrul următor sunt pictați sfinți ierarhi români, începând cu cei din Dobrogea, Țara Românească, Banat, Ardeal și încheind pe latura de sud cu cei din Moldova.
În registrul inferior, pe axul central al absidei este înfățișat Mântuitorul Hristos – Marele Arhiereu pe tron, încadrat de doi îngeri iar de o parte și de alta sunt sfinții ierarhi alcătuitori ale sfintelor liturghii: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie Dialogul și Sf. Iacob, fratele Domnului, urmați de alți sfinți ierarhi din primele veacuri creștine, șirul lor încheindu-se cu doi arhidiaconi: Sf. Arhidiacon Ștefan și Sf. Arhidiacon Lavrentie.
Pictura este realizată de Adrian Botea.
Femeie înseamnă ”împărăteasă dăruitoare”. Trebuie să o pui pe tron cu orice chip! Să nu se mai vadă în femeie numai un scop meschin sau un lucru de caznă.
Femeia este extraordinară în creația lui Dumnezeu! Dați-vă seama că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria, libere: Fie mie după cuvântul Tău. Și s-a schimbat destinul întregii omeniri, și chiar al lui Dumnezeu în lume. Maica Domnului este o femeie care a deschis porțile fericirii, libertății și veșniciei în lume.
Femeia trebuie cu orice chip respectată, pentru că dacă Dumnezeirea ar întreba omenirea: ”Ce este în omenire?”, n-ar întreba paternitatea, ci maternitatea! Deci femeia joacă un rol primordial în ceea ce privește creația lui Dumnezeu, bărbat și femeie.(…)
Maica Domnului reprezintă neamul omenesc. Femeia nu trebuie văzută ca o roabă. Pentru că, deși spunem în rugăciunile Tainei Cununiei că femeia trebuie să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fie atent, că i se spune, tot în aceeași rugăciune, că trebuie să o iubească.(…)
Femeia nu se supune pentru că este miloagă, ci se supune ca să întregească armonia lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca bărbatul să-i fie cap, din momentul în care îl iubește.
Între cei doi soți nu există grad de rudenie. Dacă bărbatul este capul, femeia este inima.(…)Și inima este mai mult decât orice, este adâncul cel mai adânc al ființei omenești, este chiar locul unde Dumnezeu Și-a făcut lăcaș. Și dacă ea este inima, e și el inimă, fiindcă iubirea armonizează căsnicia.
Cuvântul femeie trebuie, cu orice chip, mult mai respectat, pentru că, repet, cuvântul femeie înseamnă ”împărăteasă dăruitoare” și dăruire este toată Scriptura.”
Arhim. Arsenie Papacioc, Despre viața de familie