”Mănăstirea este un mic cer”, spunea părintele Arsenie Papacioc. De ce? Pentru că este o reproducere la scară infinit mai mică a ordinii și armoniei din Cer.

Însă este ”mic” și pentru că nu este desăvârșit, pentru că este în ”facere”, în ”devenire”. Ascultarea, rugăciunea, smerenia reprezintă pentru monahi un mod de viață dar în același timp un ideal pentru care fiecare luptă la măsura lui.

Mănăstirea Sf. Maria din Techirghiol este un ”mic cer”, într-un loc aparent mai puțin prielnic vieții monahale. Însă nu peisajul, ci duhul, atmosfera din în acest spațiu, te face să simți respirația unei alte lumi.