Manastirea Sf. Maria Techirghiol

Pictura Sfantului altar al noii biserici

pictura din sfantul altar

Sfantul altar al noii biserici este acum împodobit cu chipurile sfinților si scenele care se pictează conform canoanelor în această parte a bisericii – cea mai importantă – unde se săvârșește jertfa cea fără de sânge în sfânta Liturghie.

Bolta absidei este dominată de imaginea Maicii Domnului cu mâinile înălțate în rugăciune, care în iconografia bizantină poartă numele de ”Oranta”. Urmează scene reprezentând Pogorârea Sfântului Duh și Înălțarea Domnului, toate acestea alcătuind o reprezentare a Cerului, de unde, după înălțarea Domnului s-a pogorât asupra Sfinților Apostoli și a lumii întregi Duhul Sfânt și unde Maica Domnului se roagă pururea Fiului Ei pentru mântuirea oamenilor.

Inaltarea Domnului

Inălțarea Domnului

Absida_altar

Maica Domnului Oranta și Împărtășirea Apostolilor

Mai jos urmează scena ”Împărtășirii Apostolilor” iar pe pereții laterali sunt reprezentate ”Spălarea picioarelor ucenicilor” și ”Cina cea de taină”, pe latura de nord, și ”Nașterea Maicii Domnului” și ”Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, pe latura de sud.

În registrul următor sunt pictați sfinți ierarhi români, începând cu cei din Dobrogea, Țara Românească, Banat, Ardeal și încheind pe latura de sud cu cei din Moldova.

În registrul inferior, pe axul central al absidei este înfățișat Mântuitorul Hristos – Marele Arhiereu pe tron, încadrat de doi îngeri iar de o parte și de alta sunt sfinții ierarhi alcătuitori ale sfintelor liturghii: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie Dialogul și Sf. Iacob, fratele Domnului, urmați de alți sfinți ierarhi din primele veacuri creștine, șirul lor încheindu-se cu doi arhidiaconi: Sf. Arhidiacon Ștefan și Sf. Arhidiacon Lavrentie.

Pictura este realizată de Adrian Botea.

 

sf.-altar-registru-inferior

 

IIsus_Hristos_Arhiereu

Pictura_sfantului_altar

Femeie înseamnă ”împărăteasă dăruitoare”

Pr Arsenie Papacioc

Femeie înseamnă ”împărăteasă dăruitoare”. Trebuie să o pui pe tron cu orice chip! Să nu se mai vadă în femeie numai un scop meschin sau un lucru de caznă.

Femeia este extraordinară în creația lui Dumnezeu! Dați-vă seama că destinul întregii omeniri depinde de cuvântul Fecioarei Maria, libere: Fie mie după cuvântul Tău. Și s-a schimbat destinul întregii omeniri, și chiar al lui Dumnezeu în lume. Maica Domnului este o femeie care a deschis porțile fericirii, libertății și veșniciei în lume.

Femeia trebuie cu orice chip respectată, pentru că dacă Dumnezeirea ar întreba omenirea: ”Ce este în omenire?”, n-ar întreba paternitatea, ci maternitatea! Deci femeia joacă un rol primordial în ceea ce privește creația lui Dumnezeu, bărbat și femeie.(…)

Maica Domnului reprezintă neamul omenesc. Femeia nu trebuie văzută ca o roabă. Pentru că, deși spunem în rugăciunile Tainei Cununiei că femeia trebuie să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fie atent, că i se spune, tot în aceeași rugăciune, că trebuie să o iubească.(…)

Femeia nu se supune pentru că este miloagă, ci se supune ca să întregească armonia lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca bărbatul să-i fie cap, din momentul în care îl iubește.

Între cei doi soți nu există grad de rudenie. Dacă bărbatul este capul, femeia este inima.(…)Și inima este mai mult decât orice, este adâncul cel mai adânc al ființei omenești, este chiar locul unde Dumnezeu Și-a făcut lăcaș. Și dacă ea este inima, e și el inimă, fiindcă iubirea armonizează căsnicia.

Cuvântul femeie trebuie, cu orice chip,  mult mai respectat, pentru că, repet, cuvântul femeie înseamnă ”împărăteasă dăruitoare” și dăruire este toată Scriptura.”

                                   Arhim. Arsenie Papacioc, Despre viața de familie 

Slujba Învierii la Mănăstirea Techirghiol

Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la praznicul Învierii:

”De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându‑se, întru bucuria Domnului său. De s‑a ostenit cineva postind, să‑şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să‑şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, cu mulţumire să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, nicidecum să nu se îndoiască, pentru că de nimic nu se va păgubi. De a întârziat cineva până la ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu‑se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci, darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi; odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas, ca şi pe cel care a lucrat din ceasul întâi; şi pe cel din urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte, şi gândul îl ţine în seamă; şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.

Pentru aceasta intraţi toţi în bucuria Domnului nostru; şi cei dintâi şi cei de‑al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii, împreună bucuraţi‑vă. Cei care v‑aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei care aţi postit şi cei care n‑aţi postit, veseliţi‑vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi‑vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi‑vă toţi din bogăţia bunătăţii. Nimeni să nu se plângă de sărăcie, pentru că s‑a arătat împărăţia cea pentru toţi. Nimeni să nu se tânguiască de păcate, pentru că iertarea din mormânt a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, pentru că ne‑a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins‑o pe dânsa Cel ţinut de dânsa. Prădat‑a iadul Cel ce S‑a pogorât în iad; umplutu‑l‑a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând‑o, Isaia a strigat: Iadul, zice, s‑a amărât, întâmpinându‑Te pe Tine jos. S‑a amărât pentru că s‑a stricat. S‑a amărât pentru că a fost batjocorit. S‑a amărât pentru că s‑a omorât. S‑a amărât pentru că s‑a surpat. S‑a amărât pentru că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit; a primit pământ şi s‑a întâlnit cu cerul; a primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde‑ţi este, moarte, boldul? Unde‑ţi este, iadule, biruinţa? Înviat‑a Hristos şi tu ai fost nimicit. S‑a sculat Hristos şi au căzut demonii; a înviat Hristos şi se bucură îngerii; a înviat Hristos şi viaţa veşnică stăpâneşte; a înviat Hristos şi nici un mort nu este în groapă, căci Hristos, sculându‑Se din morţi, începătură învierii celor adormiţi S‑a făcut. A Lui este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.”

Această prezentare necesită JavaScript.

 

De ce nu l-a schimbat Hristos pe Iuda?

Sfântul Ioan Gură de Aur

„«Atunci, unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându’se la arhierei, a zis: Ce voiţi să’mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?».

Și tocmai când desfrânata se pocăia, când săruta picioarele Domnului, atunci ucenicul l’a vândut pe Învățătorul. De aceea a spus „atunci”, ca să nu’L învinuiești de slăbiciune pe Învățătorul când îl vezi pe ucenic că’l vinde. Pentru că atât de mare era puterea Învățătorului, încât le’a convins și pe desfrânate să’L urmeze. 

Poate se va întreba cineva: Cel care avea puterea să le schimbe pe desfrânate și să le facă să’L urmeze, cum de nu a putut dobândi dragostea ucenicului Său? Avea puterea să’L câștige pe ucenicul Său, dar nu a vrut să’l schimbe cu forța spre bine, nici să’l atragă cu sila lângă El. „Atunci,… ducându’se”. Nici „ducându’se” nu este lipsit de importanță. De ce nu l’au chemat arhiereii pe Iuda, nici nu l’au silit, nici nu a fost obligat, ci el însuși de la sine și în mod liber a născut această cugetare vicleană și a scos această hotărâre, fără să aibă nici un sfătuitor la aceasta lucrare vicleană a sa. „Atunci, unul din cei doisprezece… ducându’se”. Ce înseamnă „unul din cei doisprezece”? Și aceste cuvinte, „unul din cei doisprezece”, arată că vina lui Iuda este foarte mare. Iisus avea și alți ucenici, șaptezeci la număr, însă aceia se aflau în rândul al doilea și nu se bucurau de atâta cinste, nici nu avea atâta familiaritate cu Învățătorul, nici nu cunoșteau atât de mult tainele Lui, așa cum erau cei doisprezece. Aceștia erau cei aleși, ei constituiau cercul strâns al Împăratului, ei formau ceata care era lângă Învățătorul și din aceasta a căzut Iuda. Așadar, pentru ca să afli că nu L’a vândut un oarecare dintre ucenicii Lui, ci unul dintre cei aleși ai Săi, de aceea evanghelistul spune, „unul din cei doisprezece”. Și nu se rușinează Matei să arate aceasta. Dar pentru care pricină s’ar rușina? O arată pentru ca să afli că peste tot și totdeauna Evangheliștii spun adevărul și nu ascund nimic, chiar și cele care sunt considerate vrednice de osândă. Pentru că cele care se văd a fi vrednice de osândă, de fapt dovedesc iubirea de oameni a Domnului. Adică (Domnul) i’a oferit atât de multe bunătăți vânzătorului, tâlharului, furului (lui Iuda) și a continuat să’l aibă alături de el până în ultima clipă. Și încă l-a dojenit, l-a sfătuit și s-a îngrijit de el în tot chipul. Dacă el nu a dat importanță (celor spuse mai sus), asta nu înseamnă că este de vină Domnul. Iar martor este desfrânata. Și să nu capeți multă îndrăzneală, urmându’l pe Iuda. Căci amândouă acestea sunt pierzătoare, atât îndrăzneala peste măsură, cât și deznădejdea. Pentru că îndrăzneala peste măsură îl face să cadă pe cel care stă în picioare, iar deznădejdea îl împiedică pe cel care a căzut. De aceea și Pavel sfătuiește, spunând: «Cel care stă să ia aminte să nu cadă». Ai pildă pe amândoi, adică cum a căzut ucenicul care credea că stă și cum s’a ridicat desfrânata care căzuse. Gândul nostru este ușor atras și voința noastră schimbătoare. De aceea trebuie să ne păzim și să ne îngrădim din toate părțile.

«Ce voiţi să’mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?». Spune’mi, Iuda, așa te’a învățat Hristos? Tocmai pentru această pricină a spus: «Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre», vrând să îngrădească de mai înainte iubirea ta de bani.

«Ce voiţi să’mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?». Aceste cuvinte sunt foarte crude. Spune’mi, Îl poți vinde pe Cel Care le ține pe toate, Care are stăpânire peste demoni, Care poruncește mării și este Stăpânul tuturor ființelor care există în natură? Pentru a îngrădi nebunia ta și a’ți arăta că, dacă nu ar fi voit, nu ar fi fost vândut, ascultă ce face. Tocmai în ceasul vânzării, când au venit împotriva Sa, ținând lemne, făclii și torțe, îi întreabă «Pe cine căutați?», dar nu l’au cunoscut pe Cel pe Care voiau să’L prindă. Și atât de mult l’au părăsit puterile pe Iuda, încât nu L’a văzut în clipa în care voia să’L vândă, deși era de față, și toate acestea când locul era luminat de atâtea făclii. La aceasta face aluzie și evanghelistul, spunând că aveau lumânări și făclii și nu’L vedeau. Și în fiecare zi îi amintea și prin cuvinte și prin fapte că nu va putea să’L vândă în ascuns. Iar Domnul nu i’a făcut observații la arătare, înaintea altora, ca să nu’l facă mai nerușinat, dar nici nu a tăcut greșelile lui, ca să nu creadă că trec neobservate și să întreprindă fără frică vânzarea, ci mereu îi spunea: «Unul dintre voi Mă va vinde», însă nu o descoperea. (Domnul) a spus multe despre iad și despre Împărăția Cerurilor și și’a arătat puterea ce’o avea pentru amândouă, și pentru a’i pedepsi pe cei păcătoși, dar și pentru a’i răsplăti pe cei drepți. Dar acela (Iuda) pe toate acestea le’a disprețuit, însă Dumnezeu nu l’a oprit cu sila de la ceea ce hotărâse. De vreme ce ne’a creat liberi să alegem ori faptele bune, ori pe cele rele, dorește să fim buni din propria noastră voie. De aceea, dacă noi nu vrem, El nici nu ne silește, nici nu ne obligă. Căci cel care se face virtuos cu sila, nu este cu putință să fie virtuos. Așadar, acela era liber să aleagă și era destoinic să nu sufere silă pentru a înclina către iubirea de argint, de aceea a fost orbită cugetarea lui, și’a vândut mântuirea și a spus: «Ce voiţi să’mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?». Condamnând orbirea minții și nesimțirea aceluia, Evanghelistul spune că în vreme ce mergeau să’L prindă pe Domnul, împreună cu ei se afla și Iuda, cel care spusese: «Ce voiţi să’mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?».

Și nu numai din aceasta este cu putință să vedem puterea lui Hristos, ci și din faptul că, de îndată ce El a vorbit, aceia s’au tras înapoi și au căzut la pământ. Dar fiindcă nici în acest chip nu s’au oprit de la lucrarea lor nerușinată, se predă îndată, ca și cum ar fi spus: Eu mi’am făcut datoria Mea, Mi’am arătat puterea și v’am dovedit că întreprindeți lucruri ce nu se pot înfăptui. Am vrut să vă îngrădesc răutatea voastră, dar de vreme ce voi nu ați vrut și ați stăruit în nebunia voastră, iată, Mă predau vouă. Le’am arătat pe toate acestea ca să nu’L acuze pe Hristos și să spună: De ce nu l’a schimbat pe Iuda?”
                     Sf. Ioan Gură de Aur