Când vrăjmașul nu mai are voie să locuiască în tine
Ca să înțelegem cât de puternic este cuvântul Evangheliei de astăzi, trebuie să vedem mai întâi când și cui îl spune Hristos. Ne aflăm în acel mare cuvânt al Domnului pe care Sfântul Evanghelist Luca îl așază după chemarea celor doisprezece Apostoli. Iisus coboară împreună cu ei și Se oprește într-un loc șes, înconjurat de mulțimea ucenicilor și de oameni veniți din Iudeea, din Ierusalim, dar și din ținuturile Tirului și Sidonului. Oameni foarte diferiți, veniți să-L asculte și să fie vindecați. Sfântul Luca spune că toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți (Luca 6, 19). Și tocmai în mijlocul acestei mulțimi de oameni răniți, bolnavi, apăsați, dar dornici de vindecare, Hristos începe să vorbească despre un alt fel de om. Mai întâi rostește Fericirile: fericiți cei săraci, cei flămânzi, cei care plâng, cei prigoniți pentru Fiul Omului. Apoi ajunge la cuvântul care răstoarnă logica obișnuită a relațiilor dintre oameni: Vouă, celor ce ascultați, vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc pe voi; binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce vă fac necazuri (Luca 6, 27-28).
Citeşte mai multCând Dumnezeu intră în barca goală a vieții tale
În Duminica a XVIII-a după Rusalii, Sfânta Evanghelie ne poartă la începutul activității publice a Mântuitorului, pe țărmul lacului Ghenizaret. Hristos începuse deja să propovăduiască, vestea despre El se răspândea, iar mulțimile Îl urmau ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu. Într-o asemenea zi, văzând pe mal două corăbii și pe pescarii care coborâseră din ele și își spălau mrejele după o noapte de muncă fără niciun rod, Mântuitorul intră în corabia lui Simon Petru și, de acolo, învață mulțimile. Iar după ce încetează să le vorbească, Se întoarce către Petru și îi spune un cuvânt care va schimba nu doar dimineața aceea, ci întreaga lui viață: Mână la adânc și lăsați în jos mrejele voastre, ca să pescuiți.
Citeşte mai multCrucea pe care n-o alegem: pragul dintre control și încredințare
Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci ne pregătește pentru una dintre marile sărbători ale Bisericii așezându-ne înainte nu Crucea ca obiect, nu Crucea ca simbol exterior al creștinismului, ci taina Crucii ca mod în care Dumnezeu transformă moartea în viață, suferința în drum, căderea în ridicare și ceea ce pare sfârșit într-un nou început. Evanghelia ne poartă în noaptea în care Nicodim, fariseu, fruntaș al iudeilor și cunoscător al Scripturilor, vine la Hristos, poate încă fără curajul unei mărturisiri publice. Mântuitorul nu-l mustră pentru teamă, ci îl primește așa cum poate el să vină și îl conduce de la întuneric spre lumină. Tocmai pentru că Nicodim cunoștea Legea, Hristos îi amintește episodul din Cartea Numerilor în care israeliții, mușcați de șerpii veninoși, erau vindecați dacă priveau spre șarpele de aramă înălțat de Moise: După cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului.
Citeşte mai multUrgențele care ne fură viața: pragul dintre ocupație și comuniune
Evanghelia acestei duminici ne pune înainte una dintre cele mai frumoase și, în același timp, dintre cele mai tulburătoare imagini prin care Mântuitorul vorbește despre Împărăția lui Dumnezeu: imaginea unei nunți. Un împărat pregătește nunta fiului său, trimite slujitorii să-i cheme pe cei poftiți, toate sunt gata, masa este întinsă, bucuria îi așteaptă, dar se întâmplă ceva greu de înțeles: cei chemați nu vor să vină. Pilda aceasta este rostită de Mântuitorul la Ierusalim, în zilele premergătoare Pătimirilor Sale, după Intrarea Sa în cetate și curățirea Templului, în acel dialog tensionat cu arhiereii și bătrânii poporului care Îl întreabă cu ce putere face toate acestea. Ea vine imediat după pilda celor doi fii și după pilda lucrătorilor celor răi, pe care am ascultat-o duminica trecută, și continuă același ultim și dureros apel al lui Dumnezeu către cei care primiseră făgăduința: Fiul a venit, Împărăția s-a apropiat, nunta este pregătită; nu mai rămâne decât răspunsul omului.
Citeşte mai mult