Cuvânt la începutul Postului Mare – Pr. Arsenie Papacioc
”Acum când este vreme, când puteți merge la sunetul clopotelor, când vă îndeamnă cuvintele grozave ale Sfintei Evanghelii, când duhovnicul vă roagă să vă dezlegați de un trecut rău și scandalos.(…)
Nimic nu se face mai ușor decât păcatul și nimic nu se înțelege mai greu ca păcatul, și aceasta pentru că ușor păcătuim și cu mare greutate ne pocăim. Păcatul este un rău fără de margini, care se săvârșește împotriva lui Dumnezeu, dar ce este și mai groaznic e că se săvârșește înaintea ochilor Lui.
Ciuma cea mai grozavă și trăznetul nu pot face atâta stricăciune și atât prăpăd, cât face pentru suflet păcatul.
Să nu ne amăgim că, dacă am făcut ceva milostenie, putem acoperi desfrâul, furtul, clevetirea sau lenevirea. Domnul Hristos spunea: <<Acestea se cădea să le faceți și acelea să nu le lăsați>>.
Iadul este plin de suflete care nădăjduiau să ajungă în rai. Nădejdea aceasta fără fapte de pocăință este mincinoasă, și aceasta este de la vrăjmașul. Vreți să cunoașteți cum trebuie să trăim fără o nădejde mincinoasă? Iată, acum este vremea, că începe postul, să plecăm cu toată încrederea, și, așa cum a spus Dumnezeu lui Lot când l-a scos din Sodoma păcatului și pe care a pedepsit-o cu foc: <<Mântuind, mântuiește-te și nu te uita înapoi>>.
Dumnezeu nu ascultă pe cineva care zice numai: <<Doamne am greșit, iartă-mă>>, căci pocăință înseamnă înfrânare și smerenie. Deci, Dumnezeu cunoaște inima, și dacă este smerită și înfrântă se îndură de dânsa.(…)
Dacă poți acum și nu vei vrea, va veni vremea când vei vrea și nu vei mai putea.
Să știți că după ce veți ajunge la capătul vieții, mai este un drumeț care merge mai departe: sufletul. Amin.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului la Mănăstirea Techirghiol
”Nu există o rugăciune cât de mică, trăită, să nu te audă Maica Domnului, să nu coboare. Cât poate Dumnezeu cu puterea poate şi Maica Domnului cu rugăciunea.” (Părintele Arsenie Papacioc)
Adormirea Maicii Domnului este, în fiecare an, pentru Mănăstirea de la Techirghiol o zi așteptată cu mare bucurie, când Măicuța Domnului, ocrotitoarea acestui lăcaș, se coboară mai aproape de noi, parcă simțindu-i adierea în toată mănăstirea. Anul acesta este însă o zi cu totul specială, căci acum exact un veac se năștea cel care avea să fie „duhovnicul de la malul mării” – părintele Arsenie Papacioc.
Ca un ”frate mai mare”, așa cum însuși îi plăcea să spună, mijlocește acum pentru toți la Măicuța Domnului, pe care a iubit-o atât de mult în viața sa, încât ajunsese să spună că, dacă ar mai dori să trăiască, ar fi numai pentru a putea-o iubi și mai mult pe Maica Domnului.
Îl simțim pe părintele nostru alături de noi, cu pasul său ușor, nepământesc, cum ne urmărește cu dragostea sa de neuitat.
Donatii pentru mozaicurile exterioare
Icoane pictate
