Crucea pe care ne-o asumăm: pragul dintre confort și sfințenie
Duminica de astăzi, prima după Rusalii, este Duminica Tuturor Sfinţilor. Nu este întâmplător că Biserica a aşezat această sărbătoare imediat după Pogorârea Duhului Sfânt. Dacă la Rusalii ne-am întrebat ce a făcut Duhul Sfânt după ce S-a pogorât în lume, răspunsul îl primim astăzi: a făcut sfinţi. A luat pescari şi i-a făcut apostoli. A luat oameni simpli şi i-a făcut luminători ai lumii. A luat oameni slabi şi i-a făcut martori ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Duminica Tuturor Sfinţilor este dovada vie că Evanghelia nu este o teorie frumoasă, ci o putere care transformă viaţa omului.
continuareSingurătatea pe care o purtăm: pragul dintre teamă și comuniune
Duminica aceasta, a şaptea după Sfintele Paşti, este una de o profunzime cutremurătoare. Biserica ne aşază înainte rugăciunea arhierească a lui Hristos, cea mai înaltă şi mai tainică rugăciune din întreaga Evanghelie, iar în acelaşi timp îi pomeneşte pe cei 318 Sfinţi de Dumnezeu purtători Părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, acei oameni răniţi de prigoane, mutilaţi de chinuri, dar plini de lumină şi adevăr. Şi iată că, în anul acesta, trăim şi o mare binecuvântare istorică prin proclamarea locală a Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iaşi, o femeie care a ales să rămână credincioasă lui Hristos într-o lume care cerea compromis, o inimă care a înţeles că sfinţenia nu este o poveste pentru trecut, ci o chemare vie pentru fiecare om.
continuareSetea pe care o ascundem: pragul dintre neliniște și Dumnezeu
Sfânta Evanghelie a acestei Duminici, a cincea după Sfintele Paşti, ne aşază înainte una dintre cele mai delicate, mai profunde şi mai vindecătoare întâlniri din întreaga Scriptură: întâlnirea dintre Hristos şi femeia samarineancă. Iar această întâlnire nu este doar o discuţie despre apă. Nu este doar un dialog între un iudeu şi o femeie din Samaria. Este, de fapt, întâlnirea dintre Dumnezeu şi sufletul omului însetat. Întâlnirea dintre iubirea dumnezeiască şi inima omului rănit, obosit, căutător, tulburat şi singur.
continuareIubirea care rămâne: pragul dintre mormânt și Înviere
Am pășit deja în a treia Duminică după Paști. Nu mai suntem la începutul bucuriei, ci în adâncirea ei. Primele două Duminici au fost ca o revărsare de lumină, şi anume: Învierea și întâlnirea cu Toma cel numit Geamănul. Acum, Biserica ne așază într-un loc mai tainic, şi anume între mormânt și Înviere, între durere și biruință, între ceea ce pare sfârșit și ceea ce, de fapt, este început.
continuare